Prieten imaginar

Inflamație articulară într un papagal

More and more intense desire to obtain specimens with plumage and especially a spectacular colors, in many cases meant reproduction by repeated inbreeding and very close kinship even repetition of multiple generations of mother-son or father-daughter matings. Furthermore, the maintenance conditions have not always been correlated with the needs of those species, in many cases the knowledge about the eco-biology of captive-breeding psittacines is rather poor.

In recent years, we are confronted in the clinic of these bird species with extremely diverse pathologies or metabolic changes that have never been described or even observed in wild parrots.

Totul despre artrita: tipuri, simptome, diagnostic, tratament Cum să tratezi artrita la papagali

Proper diagnosis using modern methods including cyto-histological methods allows for rapid therapeutic intervention and positive results. The most difficult pathological problems regarding diagnosis and therapeutic behavior are neoplastic diseases, some of which have never been described or even observed in wild parrots.

Keywords psitacine, neoplasic diseases, diagnostic, treatment Rezumat Ordinul Psittaciformes încadrează taxonomic familiile: Loriide papagali Lori sau falşii peruşiCacaduidae papagalii cu creastă şi peruşii nimfă şi Psittacidae papagali şi peruşi adevăraţi.

Dorinţa tot mai accentuată de a obţine exemplare cu penaj şi în special cu o cromatică spectaculoasă a însemnat în multe situaţii reproducerea prin consangvinizare repetată şi în grade de rudenie extrem de apropiate chiar repetarea pe mai multe generaţii a împerecherilor mamă-fiu sau tată-fiică.

În plus, condiţiile de întreţinere nu au fost întotdeauna corelate cu necesităţile speciilor respective, în multe cazuri cunoştinţele despre ecobiologia psitacinelor crescute în captivitate fiind destul de sărace. În ultimii ani ne confruntăm în clinica acestor specii de păsări cu patologii extrem de diverse sau cu modificări metabolice care nu au fost niciodată descrise sau măcar observate la papagalii aflaţi în sălbăticie.

inflamație articulară într un papagal boli articulare la purcei

Diagnosticarea corectă utilizând metodele imagistice şi citohistologice actuale permite o intervenţie terapeutică rapidă şi cu rezultate pozitive. Printre problemele patologice grăsime interioară pentru dureri articulare mai dificile ca diagnostic şi conduită terapeutică sunt modificările neoplazice, unele dintre acestea nefiind niciodată descrise sau măcar observate la papagalii aflaţi inflamație articulară într un papagal sălbăticie.

Cuvinte cheie psitacine boli neoplazice diagnostic terapie Abordarea unui astfel de subiect este importantă deoarece, pe de o parte, frecvenţa bolii tumorale la păsările de colivie şi volieră este într-o creştere accelerată, iar pe de altă parte, pentru că greşelile de diagnostic implicit intervenţia terapeutică sunt tot mai dese.

Fără unguent pentru durere în articulațiile genunchiului picioarelor avea o acurateţe ştiinţifică strictă, Ordinul Psittaciformes încadrează taxonomic familiile: Loriide papagali Lori sau falşii peruşiCacaduidae papagalii cu creastă şi peruşii nimfă şi Psittacidae papagali şi peruşi adevăraţi.

Varietatea de inflamație articulară într un papagal pe care aceste specii de păsări le oferă a condus mai ales în ultimii 50 de ani la o adevărată nebunie printre crescătorii de păsări exotice, un interes tot mai umflarea articulației piciorului dureros umflat de a creşte şi chiar de a le reproduce în captivitate.

O neoplazie frecventă la peruşul ondulat este adenomul sau adenocarcinomul glandei uropigiene. La alte specii de peruşi este foarte rar întâlnită şi diagnosticată, pentru că au o glandă foarte mică sau doar un rudiment, iar papagalii din pădurea tropicală amazoniană nu au această formaţiune. La peruşul ondulat trebuie diferenţiată tumorizarea de metaplazia epiteliului glandular care apare în general consecutiv hipovitaminozei A, la partea superioară a glandei se formează un depozit abundent brun-negricios sau de chistizarea glandei consecutivă infecţiilor secundare cu Staphylococcus spp.

Clinical guidelines for neoplastic disease of psittacines

Diagnosticul corect conduce la o terapie adecvată: în hipovitaminoză se corectează raţia alimentară nu este absolut necesară administrarea de suplimente vitaminice prin introducerea de vegetale bogate în caroteni, iar în infecţii se administrează antibiotice pe cale generală şi se intervine local prin badijonări cu soluţii pe bază de iod sau tincturi de propolis sau de rostopască.

Relativ frecvente sunt tumorile epiteliale în care este afectat de multe ori şi foliculul plumifer. Trebuie făcut un diagnostic diferenţial între papilomatoza virală şi epitelioamele multiple cu origine în celulele epiteliale bazale sau scuamoase.

În papilomatoza cutanată la peruşi afectează mai ales peruşii ondulaţi, speciile de Agapornis şi peruşii nimfă se constată, în mai multe zone de pe corp, formaţiuni alungite acoperite cu o crustă brună, cu o bază de implantare foarte îngustă, ce conferă un aspect pediculat.

La papagalii de talie mai mare apare foarte rar personal am diagnosticat papilomatoza cutanată doar la Jako şi Amazonul cu frunte galbenăpapiloamele sunt mai rare şi de dimensiuni mari, de regulă dezvoltându-se în zonele dorsale, prezentând acelaşi aspect pediculat cu baza de implantare foarte îngustă.

În majoritatea cazurilor, papiloamele sunt îndepărtate chiar de păsări în timpul toaletărilor şi nu apar complicaţii. Unele exemplare pot insista pe zona respectivă, provocând o leziune care va necesita un interval de timp mai mare până la reepitelizarea totală. O transformare inflamație articulară într un papagal relativ frecventă la nivel cutanat este chistul folicular care se confundă uşor cu epitelioamele. În general, chistul folicular este o consecinţă a unui traumatism local apare în multe cazuri ca o consecinţă a toaletărilor violente şi repetate la papagalii cu patologie comportamentalăsituaţii în care chistul este relativ mic, încărcat cu cheratină şi are o culoare alb-gălbuie.

În unele situaţii, chistul folicular apare ca o consecinţă a unei infecţii secundare virusuri Papilloma sau Staphylococcus spp.

Știința Arcadia

Epitelioamele cu celule scuamoase sau bazale se diferenţiază de chistul folicular prin baza largă de implantare marginile sunt greu de diferenţiat în majoritatea cazuriloriar în zona centrală formează o ulceraţie evidentă, cu o culoare galben-închis sau galben-maronie, uneori cu aspect hemoragic.

La papagalii de talie mai mare pot fi tumori mezenchimale cu evoluţie invazivă, care formează mase voluminoase, local pielea se subţiază sau chiar se desprinde, lăsând masa tumorală descoperită, în zona centrală formându-se un depozit necrotic rugos sau cu aspect fibrinos.

O altă formă tumorală relativ frecventă în special la peruşi sau psitacinele de talie mică este lipomul, care se confundă frecvent cu fibrosarcomul. În general, lipoamele se formează în zona sternală de-a lungul carenei sternalecu precădere în regiunea sternală anterioară, fiind deseori confundat în faza iniţială când nu a dezvoltat dimensiuni mari cu obezitatea formarea de depozite adipoase în regiunea ingluvială şi presternalăcu ingluvitele dilatative sau cu hernia ingluvială primară.

Lipoamele au delimitare clară faţă de ţesuturile din jur aspect de formaţiune capsulatăfapt ce permite intervenţii chirurgicale facile, formaţiunea tumorală putând fi extrasă integral fără a genera hemoragie intraoperatorie importantă.

inflamație articulară într un papagal metode de tratament pentru artroza brahială

Fibrosarcoamele au forme neregulate şi se sesizează chiar şi palpatoriu aspectul infiltrativ în formaţiunile învecinate. Aceste tumori dezvoltate în regiunea presternală sau în musculatura pectorală anterioară pot fi confundate cu dislocarea coracoido-claviculară sau cu subluxaţia coracoido-humerală luxaţia de efort a umărului - apare frecvent la păsările neantrenate, menţinute perioade lungi în colivie, supuse brusc unui zbor.

În patologia articulară menţionată se dezvoltă un proces inflamator masiv, care invadează toată regiunea pectorală superioară, pentru un diagnostic corect fiind necesară radiografierea zonei în cel puţin două poziţii lateral şi dorso-ventral pentru a obţine imagini care să permită analiza comparativă a structurilor anatomice locomotorii ale zonei.

Intervenţiile chirurgicale sunt dificile în cazul fibrosarcoamelor, în multe situaţii producându-se hemoragii intraoperatorii importante, care pot determina şoc hipovolemic. O altă tumoare frecventă la peruşul ondulat foarte rar diagnosticată la alte specii de peruşi este adenomul sau adenocarcinomul renal.

Morfologic se constată un aspect infiltrativ în toată loja renală, clinic putându-se înregistra pareza membrului de pe partea afectată, cu poziţie tipică de menţinere a piciorului înspre piept sau în extensie în faţă. Se diferenţiază de alte afecţiuni nervoase sau toxicoze, care se manifestă clinic cu simptomatologie similară, prin faptul că în acestea pareza este de regulă bilaterală, foarte rar se manifestă doar la un membru, apar şi alte semne nervoase, iar membrul sau membrele sunt poziţionate în lateral poziţie în şpagat.

În tumorile renale avansate încep să se manifeste şi fenomene respiratorii cauzate de compresiile sacilor aerieni caudali. Tumorile renale pot evolua uneori ca o consecinţă a tumorilor abdominale.

La psitacine de regulă la peruşul ondulat şi peruşii nimfă se dezvoltă limfosarcoame cu origine splenică, sau adenoame mai rar adenocarcinoame cu origine hepatică. După faza de dezvoltare iniţială, tumorile viscerale formează metastaze peritoneale, cu dezvoltarea unor mase polichistice ce inflamație articulară într un papagal tot abdomenul, producând o deformare evidentă la exterior a regiunii.

Este importantă diferenţierea de ascită relativ frecventă la aceste specii de psitacinecare se manifestă prin umflarea simetrică a întregului abdomen, fără a prezenta dimensiuni exagerate. Zona abdominală se prezintă fluctuantă la palpare, iar prin paracenteză se extrage un lichid cu aspect uşor filant, cu o nuanţă galbenă sau de galben murdar.

În neoplaziile abdominale, zona este exagerat modificată ca formă şi volum, asimetrică, puncţionările permiţând extragerea unor volume foarte mici de lichid de regulă, câteva picăturicu aspect nefilant, cu o culoare maronie sau ciocolatie uneori chiar cu aspect hemoragic.

DURERILE DE ARTICULATII, SEMNALE DE ALARMA !

Intervenţia în tumorile abdominale se poate face prin chimioterapie sau combinând chimio- și radioterapia. Destul de frecvent se confundă formaţiunea neoplazică cu dezvoltare în cavitatea abdominală şi difuzare în zona pectorală cu sindromul PDD. Acest sindrom proventricular dilatation disease sau proventricular dilatation syndrome este entitatea morbidă care încă generează multe dispute între specialişti, atât ca diagnostic şi patogeneză, cât şi ca terapie sau posibilităţi de intervenţie medicală optime.

PDD a fost descrisă de specialişti de peste 40 de ani, primind diferite denumiri: ganglioneurită mienterică, MWD - Macaw wasting disease - boala fiind diagnosticată prima dată la juvenilii acestei specii, sindromul dilatării proventriculului sau proventriculita dilatativă a papagalilor. Boala evoluează cu focare inflamatorii localizate la nivelul nervilor unor organe-ţintă, determinând în timp incapacitatea funcţională a acestuia.

inflamație articulară într un papagal dureri ale degetelor articulațiilor

În cazul afectării compartimentului proventricular inflamație articulară într un papagal constată incapacitatea enzimatică şi digestivă, alimentele nedigerate sau nepregătite pentru digestie trec în stomacul muscular şi apoi duodenal, unde se produc fermentaţii, formându-se compuşi ce accelerează tranzitul.

Pasărea, deşi prezintă apetit şi consumă hrana, prezintă o stare de slăbire avansată, epuizare şi după o perioadă relativ lungă - exitus. Proventriculul ajuns în incapacitate funcţională se dilată excesiv vizibil radiografic ca urmare a acumulării de alimente acestea stagnează mai mult decât în stări clinice normale şi a dezvoltării unor procese fermentative.

Lărgirea spectrului de specii de psitacine întreţinute în captivitate a permis constatarea că boala poate evolua la toate speciile de Ara spp. Au început să fie semnalate cazuri la Psittacus erithacus, la specii de Platycercus spp. Studii îndelungate au început să facă legătura între infecţiile cu bornavirusuri aviare şi PDD. Bornavirusurile animale şi umane erau deja studiate aprofundat la rozătoare în special şobolanila solipede în special cele sălbatice sau resălbăticitela primate în special acolo unde a intervenit major în mediu populaţia umanăla suine în special cele întreţinute în captivitate şi la om.

În perioada anilor au fost demarate studii ample pentru bornavirozele aviare, în special focalizate pe speciile de păsări domestice din crescătorii şi mai ales la găină.

Factori de risc

În au fost izolate primele bornavirusuri la papagali şi s-a făcut pentru prima dată legătura între evoluţia şi patogeneza infecţiei cu Bornavirus la păsările cu PDD.

A fost avansată ipoteza că bornavirusul declanşează o reacţie autoimună, în urma căreia sistemul imunitar al păsării începe să atace ţesutul nervos, provocând leziunile tipice. Au fost efectuate studii tot mai ample care să demonstreze etiologia virală a PDD, cercetările efectuându-se atât pentru păsările din captivitate prin intermediul crescătoriilor de psitacine sau cabinetele veterinare specializatecât şi pentru păsări capturate din mediul natural.

Este important diagnosticul diferenţial faţă de alte boli manifestate prin sindrom digestiv sau care includ şi simptomatologie digestivă. Cel mai frecvent apar enteritele bacteriene spontane din cauza schimbărilor bruşte alimentare sau a introducerii unor verdeţuri ce conţin pesticide. De multe ori însă, factorul de stres sau cauza iniţială rămâne eluzivă. Cele mai frecvente specii implicate în enterita bacteriană spontană a psitacinelor sunt: E coli, Klebsiella spp. Semnele clinice ale enteritei bacteriene includ diareea, deshidratarea, anorexia, scăderea în greutate, septicemia şi uneori decesul subit.

Diagnosticul se bazează pe istoric, semne clinice şi cultură cloacală. Diagnosticul diferenţial include indigestia alimentară, hepatita virală şi chlamydioza.

Comportamentul papagalului

Candidoza este cea mai importantă în cazul păsărilor tinere cu sistem imunitar incomplet dezvoltat. Cel mai des se dezvoltă secundar tulburărilor de motilitate a unor segmente intestinale, a terapiei prelungite cu antibiotice şi a unor boli sistemice. Preventiv este recomandată utilizarea de antifungice asociate antibioterapiei, în special la tineretul aviar. Candidoza este, de asemenea, observată la păsările adulte, în cazul antibioticelor administrate pe perioade lungi de timp sau cu stări imuno-supresoare de exemplu, în boala tractusului respirator superior.

Semnele clinice la psitacinele de companie includ, de obicei, anorexie, scădere în greutate, regurgitare şi stază digestivă. Diagnosticul se bazează pe semne clinice şi pe cultivarea levurilor din lavaje de tampoane cloacale sau faringiene. Principiile terapeutice se bazează pe rezolvarea etiologiei principale care a determinat grefarea şi dezvoltarea levurilor; altfel, tratarea doar a candidozei care este asociată va fi un eşec.

Medicamentele eficace pentru inflamație articulară într un papagal sunt: nistatină, ketoconazol, itraconazol şi fluconazol. Ingluvita cu levuri este o boală care se manifestă şi enteric, manifestată la peruşul ondulat şi la alte psitacine de talie mică în general, dar care apare şi la alte specii de păsări: la canari, la caprimulgi, curcani, prepeliţe, raţe, gâşte, ibis şi chiar la struţi. Se produc o serie de toxine care se resorb circulator, acestea afectând metabolismul general, alterând o serie de funcţii, în final ajungându-se la exitus.

Inflamație articulară într un papagal crede că organismul colonizează proventriculul, ridicând pH-ul şi modificând fiziologia stomacului, perturbând activitatea mucoasei gastrice, iar în timp afectează şi funcţiile intestinului.

O modificare specifică în ingluvita micotică este deficienţa de formare a cuticulei ventriculare un complex carbohidrat-proteic secretat de glandele mucoasei şi epiteliul de suprafaţă al ventriculului; acest complex se întăreşte în stratul inflamație articulară într un papagal şi mediu al epiteliului ventricular ca urmare a expunerii la acidul clorhidric secretat de proventricul; în absenţa secreţiei normale de HCI, stratul nu se formează corect.

Este o specie greu de cultivat, însă uşor de evidenţiat în lavaje proaspete din tampoane cloacale sau ingluviale. Este rezistentă la terapia cu antibiotice şi antifungice generale, însă se poate interveni prin acidifierea tractusului digestiv cu acid acetic sau sucuri acide de citrice. În unele situaţii se pot confunda tumorile abdominale cu retenţia de ou sau cu peritonita vitelină. Cel mai frecvent în papilomatoza oviductului sau a compartimentelor cloacale, foliculul captat poate fi rejectat în abdomen, unde determină modificări inflamatorii vaste la nivelul peritoneului, inflamație articulară într un papagal acumularea unor volume mari de lichid tulbure, cu flocoane, cu o nuanţă maronie, cu miros putrid, greu de extras prin paracenteză.

În retenţia oului, oul preluat pe oviduct este complet format, însă nu poate fi pontat fie are dimensiuni prea mari, fie sunt dezvoltate papiloame care obstruează conductul sau cloacadeterminând inflamarea zonei pericloacale; diagnosticul este relativ simplu, se sesizează prin palpare forma şi consistenţa dură a oului, iar radiografic se precizează foarte uşor prezenţa oului uneori pot fi aglomerate câte două sau chiar trei ouă, dacă proprietarii se adresează tardiv medicului.

Un alt tip de tumori, întâlnite mai frecvent la peruş ondulat, perușii lori şi rosele, sunt neoplaziile cornetelor nazale. În papilomatoza mucoasei respiratorii, la nivelul corneţilor nazali se produc necroze extinse, păsările prezentând evidente dificultăţi respiratorii. La acest nivel se inflamație articulară într un papagal cu carcinoamele nazale, în care se constată necroză, dar cu formarea unor depozite mari durere umar stang cauze detritus care obstruează narina afectată, produc liză osoasă accentuată, care poate cuprinde inclusiv zona maxilară şi partea superioară a ciocului şi ceroma.

Se diagnostichează prin examen clinic şi imagistic, terapia fiind însă ineficientă.

inflamație articulară într un papagal 35 de ani dureri de articulații

Intervenţia chirurgicală sau chimioterapia nu poate soluţiona distrucţiile masive ale ţesuturilor, prin afectarea ceromei, pasărea ajunge în dificultate respiratorie majoră, iar prin afectarea ciocului ajunge la imposibilitatea de a se hrăni. În unele situaţii, carcinomul cornetelor nazale se confundă cu sinuzita maxilară.

Pentru diferenţiere se poate face chiar un diagnostic terapeutic: se intervine prin puncţie în sinusul maxilar inferior în spatele ceromeide unde se extrage conţinutul purulent alb-gălbui, cu o consistenţă cremoasă şi se administrează local antibiotice, rezultatele terapeutice apărând în zile, când se constată remiterea completă a simptomatologiei.

Galerie Bibliografie 1. Adamcak A. Intestinal string foreign body in an Umbrella Cockatoo Cacatua alba. J Avian Med Surg ; Dustan Clark F. Proventricular dilatation syndrome in large psittacine parrots. Avian Dis ; Dahlhausen B. Resolution of clinical proventricular dilatation disease by cyclooxygenase 2 inhibition. Dennison S. Radiographic determination of proventricular diameter in psittacine parrots. J Am Vet Med Assoc ; Gelis S. Evaluating and treating the gastrointestinal system.

inflamație articulară într un papagal mentă pentru boala articulară

Florida: Spix Publishing Inc. Hadley T. Disorders of the psittacine gastrointestinal tract. Vet Clin Exot Anim ; Gregory R. Histologic evaluation of the crop for diagnosis of proventricular dilatation syndrome in psittacine parrots. Inflamație articulară într un papagal Vet Diagn Invest ; Gray, P. Emerging Infectious Diseases, Leach M. Three cases of gastric neoplasia in psittacines.

Kistler A. Recovery of divergent avian bornaviruses from cases of proventricular dilatation disease: identification of a candidate etiologic agent.

Virol J ; Mannl A. Neuropathic gastric dilatation in psittaciformes. Phalen D.

inflamație articulară într un papagal condroitină plus glucozamină cum să luați

Diagnosis and management of Macrorhabdus ornithogaster formerly Megabacteria. Rinder, M.

Tratament rețete populare deformeze artroza genunchiului

J Virology, Schmidt R. Pathology of gastrointestinal disease in psittacine parrots. Sem Avian Exot Pet Med ; Articole din ediţiile anterioare Relevanţa examenului ecografic în urgenţele toracice și abdominale la animalele de companie Mario Codreanu, Alexandra Mihaela Popa Ultrasonografia are o utilizare precisă la pacientul critic din urgență și terapie intensivăfiind efectuată în întreaga lume, în fiecare depart